CDS Romana-Informatica

Cele 7 minuni ale Iaşului

2008-01-29T22:48:00.000-08:00

Clip realizat de:

Mărgărint Cătălina

Moraraşu Irina

Rusu Lorena

Salahoru Ana-Maria

3 zile de cultură

2007-11-29T01:25:00.000-08:00

DOC EST prezintă o altă Românie- o ţară guvernată prin minciună şi manipulare.

În perioada 28-30 noiembrie 2007, Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a găzduit festivalul de film documentar DOC EST. În cadrul fesivalului deschis pentru toţi cei interesaţi, vor fi proiectate filme care ilustrează trecutul istoric zbucimat.

Printre acestea s-a numărat şi pelicula Marele Jaf Comunist, prezentată publicului ieşean în ziua de 28 noiembrie, regizată de Alexandru Solomon. Spectacolul a adunat zeci de adolescenţi curioşi să afle "povestea" din spatele filmului şi viziunea regizorală. Şase evrei, presupuşi foşti membrii ai Partidului Comunist, oameni care mai înainte lucraseră în cadrul aceleiaşi poliţii secrete, au jefuit Banca Naţională a României. Un aspect interesant este acela că filmul a fost interpretat de persoanele reale, deoarece la doar căteva luni după atac, făptaşii au acceptat să joace propriile roluri. Imediat după reconstituirea filmului, cei şase au fost condamnaţi la moarte şi împuşcaţi. Cea care a scăpat cu viaţă a fost femeia, datorită faptului că avea doi copii care necesitau îngrijire.
Valoare filmului a fost dovedită de numărul mare de spectatori, care au umplut sala. Filmul a stârnit senzaţie şi a ridicat un mare semn de întrebare asupra noţiunii de adevăr.

Realizator: Rusu Elena-Lorena

Cele 7 minuni ale Iaşului

2007-10-04T22:26:00.000-07:00

]

Poster realizat de:

Mărgărint Cătălina

Moraraşu Irina

Rusu Lorena

Salahoru Ana-Maria

1. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
2. Biserica Trei Ierarhi
3. Palatul Culturii
4. Casa Dosoftei
5. Teatrul Naţional "V. Alecsandri"
6. Facultatea de Medicină şi Farmacie
7. Parcul Copou (Teiul lui M. Eminescu)

Rolul perturbator/ (in)formativ al NTCI

2007-05-23T22:50:00.000-07:00

Extraordinara dezvoltare cunoscută de tehnologiile informării şi comunicării a schimbat aproape radical societatea în care trăim şi, implicit, mediul în care îşi desfăşoară activitatea structurile infodocumentare. Mediul electronic are consecinţe şi asupra rolului profesioniştilor din domeniul informãrii, dar şi asupra pregătirii pe care aceştia trebuie să o aibă. Ei trebuie să ţină pasul cu mediul informaţional aflat într-o continuă şi rapidă schimbare, să facă faţă nevoilor privind educaţia continuă.
În procesul de formare a competenţelor de informare în societate, bibliotecile au potenţialul pentru a deveni instituţii de importanţă fundamentală; ele trebuie să ofere cursuri privind căutarea informaţiei atât în formă tipărită, cât şi în formă digitalã. Bibliotecile pot juca diverse roluri în educaţia pentru cultura informaţiei. Dintre acestea, foarte importantă se dovedeşte contribuţia pe care bibliotecile o pot avea în dezvoltarea de instrumente de învăţare şi de acces la informaţie. Bibliotecile pot, de asemenea, să ofere sprijin pentru utilizarea resurselor de informare din reţea şi pentru crearea unor oportunităţi privind activităţile de învăţare în cooperare.
Profesioniştii informării şi-au însuşit deja abilităţi şi deprinderi informaţionale, cunosc principalele instrumente de informare, pe format tipărit sau elecronic, ştiu cum să folosească la maximum bazele de date ştiinţifice on-line, oferta bogată a internetului şi a mediilor multimedia.

Noile Tehnologii de Comunicare şi Informare(NTCI), în care internetul devine un punct de referinţă, sunt prezente în toate domeniile de activitate ale omului contemporan: petrecerea timpului liber, cercetarea ştiinţifică, etc. Generalizarea schimburilor electronice de informaţii şi documente, caracterul universal al acestei noi comunicări globale, planetare, rapiditatea şi caracterul spectaculos al mutaţiilor produse de această "evoluţie" este un moment cheie în istoria umanităţii.Această societate a informaţiei, despre care se mai spune că este societatea cunoaşterii şi a inteligenţei, se dezvoltă pe baza unei noi culturi a informaţiei. Schimburile de date şi comunicarea electronică generalizată între oameni şi grupuri, constituie un factor de dezvoltare individuală şi colectivă.

2007-05-03T01:48:00.000-07:00

Acum 2 săptămâni doamna profesor Elena Mănucă ne-a prezentat nişte oferte curriculare-evenimente culturale. După mai multe alegeri şi renunţări/răzgândiri mi-am propus să mă duc cu încă vreo 9 colegi la spectacolul Harap-Alb ce avea să fie jucat pe data de 23 aprilie la Sala Studio a Teatrului Naţional, regizat de Dana şi Emil Coşeru. Înainte de a vedea spectacolul aveam deja o imagine despre cum se va desfăşura fiindcă citisem şi studiasem textul la şcoală. Mă aşteptam la mici schimbări, însă ceea ce ni s-a dat să vedem a fost peste aşteptările noastre, Harap-Alb în variantă modernă. Cei 13 studenţi, novici în actorie, dintre care 4 băieţi şi 9 fete au plimbat ochii publicului în toate colţurile sălii. Dinamici, frumoşi, plini de viaţă, şi-a intrat fiecare foarte bine în rol, piesa înregistrând un mare succes. Interesant a fost deasemenea fondul muzical, melodiile special alese pentru unele secvenţe, una care mi-a rămas încă vie în minte este cea a lui Snaps- I've got the power, pusă în momentul în care spânul a devenit stăpân, iar fiul de împărat, slugă, cerându-i toate bunurile care le avea la el: medalionul de la gât, banii, cureaua (care o săruta cu pasiune şi o arăta publicului, aşa cum fac boxeurii la câştigarea unei centuri), inclusiv telefonul mobil.
Sala a fost simplu pregătită, însă foarte bine gândit ,decorul a fost făcut de însuşi cele 13 personaje: pomii+ pomul cu mere de aur (formaţi din câte trei persoane cu mâinile sus ridicate şi îndreptate în toate direcţiile), fântâna ( formată din 5-6 persoane care se ţineau de după braţ, ca într-o horă), etc. Mai târziu prezenţa celor 5 personaje hilare a stârnit râsul în întreaga sală. Fiecare avea la el diferite simboluri care îi reprezentau numele: Gerilă(fular, fes), Flămânzilă(purta în cap o plasă de care erau agăţaţi covrigi), Setilă(avea la gât o sticluţă iar la şold o pâlnie), Ochilă(binenţeles cu cel de-al treilea ochi prins pe frunte) şi Păsări-Lăţi-Lungilă(personaj=fată, destul de înaltă, poate chiar voinică, cu fel de fel de pene şi puişori de pluş agăţaţi de haine).
Ar mai fi multe de spus , a fost într-adevăr o nouă experienţă, am rămas plăcut surprinsă de spectacol. Păcat că nu au mers şi ceilalţi colegi, cu siguranţă ar fi fost şi ei la fel de încântaţi.

Cu si despre scriitori (ne)canonici

2007-04-25T04:59:00.000-07:00

Vasile Alecsandri reprezintă un model pentru mentalitatea scriitorului paşoptist. Creaţia sa dramatică insumează monologurile ( Cînticelele Comice), comedii satirizând atmostefa şi moravurile epocii (Iorgu de la Sadagura, Iaşii în Carnaval, Ciclul Chiriţelor), drame cu subiecte din istoria naţională sau antică, etc.
Seara zilei de 24 februarie am petrecut-o împreună cu colegii de clasă, dar şi cei din a XI-a C, D şi F, într-un mod plăcut,totodată şi util la Casa Pogor. Începând cu ora 17:00 a fost pusă în scenă piesa de teatru Chitiţa în pronvinţie scrisă de Vasile Alecsandri, însă cu mici modificări facute la opera-mamă, astfel devenind actul creaţiei personale al regizorului Ovidiu Lazăr. Ce-i drept, aceasta ieşire "spre a ne cultiva/ culturaliza" a fost făcută sub îndrumarea doamnei profesor Elena Mănucă şi într-adevăr a meritat.
Spectacolul a bruscat orizontul de aşteptare al tuturor. A fost extraordinară capacitatea regizorului, dar mai ales a actorului de a menţine auditoriul curios, interesat, "treaz" pana la final. Ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost uşurinţa trecerii de la un personaj la altul (actorul a interpretat şase roluri), dar şi a trecerii/ transpunerii de la piesa de teatru, care se juca in momentul respectiv, la filmul care se proiecta pe pânza imaculată. Deasemenea, decorul a fost bine ales, scena fiind plină de "bobiţe" de polistiren, reprezentând "fulgii de nea", simbol al anotimpului în care ne aflam. În spatele acestui spectacol a lucrat o întreagă echipă, s-a gândit la unison, fapt care s-a şi văzut, piesa dovedindu-se a fi de o mare valoare. Cât despre Petrică Ciubotaru, actorul a pornit în căutarea autorului şi a personajelor pe care vroia să le prezinte. S-a încercat ca Alecsandri să nu fie un subiect de teză, s-a renunţat şi la arhaisme.
Nu la mai mult de o săptămână şi anume pe 4 martie, am participat la o dezbatere în care i-am avut ca invitaţi pe aceiaşi Ovidiu Lazăr şi Petrică Ciubotaru, dezbatere care a avut loc pe baza vizionării spectacolului şi a lecturării textelor lui Alecsandri- relaţia dintre efectul de lectură şi efectul de spectacol.
"Suntem bogaţi, ne putem considera o naţiune bogată cu V.Alecsandri, I.Creangă, M.Eminescu. Vasile Alecsandri este cel care păstoreşte Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, un titan care ne-a exprimat absolut toate valorile de care dispunea si a creat întotdeauna o stare de echilibru în ceea ce a scris" afirma regizorul Ovidiu Lazăr.

GREŞEALĂ ŞI CORECTITUDINE ÎN MEDIA AUDIO-VIDEO

2007-01-25T01:53:00.000-08:00

În redactarea unui articol, în realizarea unui reportaj, pentru prezentarea unei emisiuni,fie TV, fie radio, se depune foarte mult efort, se sacrifică foarte mult timp: mii de ore de pregătiri, repetiţii. Cu toate acestea se mai fac unele greşeli de exprimare şi asta uneori din neatenţie dar şi din neştiinţă.Noi, cei de acasă, urmărim cu multă atenţie fiecare emisiune, observând orice greşeală de orice tip. De nenumărate ori prezentatorii clachează, însă tot sunt luaţi drept exemplu/model. Se presupune că sunt foarte inteligenţi/culţi; sunt ascultaţi de către toată lumea, iar greşelile lor provoacă râsul şi multe discuţii, bârfe, ceea ce este de fapt de plâns. Să fie oare neatenţia/ oboseala, emoţiile? ...sau lipsa de informare? Oricine are dreptul să greşească, dar "perlele" de pe posturi uneori sunt inadmisibile. Unele emisiuni tratează şi satirizează greşelile altora, cum ar fi Cronica Cârcotaşilor, difuzată miercurea pe Prima TV incepând cu orele 20.

2007-01-20T10:14:00.000-08:00

INFLUENŢA MASS-MEDIEI ASUPRA ADOLESCENŢILOR

2006-12-14T22:37:00.000-08:00

Mass-media, prezentă în cadrul societăţii prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet, ocupă un loc de vârf in viaţa adolescenţilor. Atât informaţiile pozitive, cât şi cele negative influenţează, tinerii îşi pot forma un stil de viaţă urmând exemplele mediei. Cu timpul s-a transformat, a devenit un mijloc de manipulare.
Presa, înseamnă din pacate, mai multă manipulare decât informare. Trebuie să se acorde o mai mare atenţie dezvoltării capacităţii de a discerne binele de rău, de a învaţa să selectăm dintr-o vastă masă de informaţii.
Ziarele de scandal urmăresc manipularea opiniei publice şi distragerea atenţiei de la anumite evenimente de importanţă majoră. Sunt multe emisiuni care au si roluri negative asupra adolescenţilor. De aceea depinde de ceea ce vizionăm, dacă are un rol informator sau deformator.
Puţine mai sunt ziarele care fac presă adevărată. Rarităţi, cum ar fi Evenimentul, România liberă, Cotidianul, prezintă într-adevăr realitaţi. Ca bun exemplu mai poate fi luat şi ziarul Tribuna Învăţământului. Răsfoindu-l (nr.831), articolul care mi-a atras atenţia in mod deosebit a fost cel de la pagina 11 (redactat de Prof. Marian Banu, Şcoala Nr.133 şi Prof. Vasile Trifu, Colegiul Naţional Mihai Eminescu, Bucureşti): "O şcoală democratică fără violenţă"- proiect iniţiat de Consiliul Europei. Acest proiect işi propune să ofere un instrument practic tututror "actorilor" implicaţi în viaţa şcolii (elevi, părinţi, profesori, conducere, autorităţi publice), îi invită să coopereze, să participe la dialog, să înţeleagă. Articolul susţine că în 75% din şcoli este prezentă violenţa. O informaţie nouă? Nu, aşa este; în majoritatea şcolilor există conflicte între colegi, între elevi şi profesori. "Nu mai există respect nici pentru sine, dar pentru profesori? Este o ruşine, dar nimic fals. MEdC (Ministerul Educaţiei şi Cercetării) vrea să găsească o strategie împotriva violenţei din şcoli/ schimbarea mentalităţii, sarcina diriginţilor. Asteptăm lansarea proiectului în toate şcolile!"

CĂRŢILE SUNT O COMOARĂ, ÎNSĂ NU TOŢI CUNOSC ADEVARATA LOR VALOARE

2006-11-30T01:25:00.000-08:00

Cu toate că nu ne prea plăcea să citim, acum, o dată cu lecturarea romanelor lui Mihail Sebastian, "Accidentul", respectiv "Oraşul cu salcami", putem spune că am descoperit/am trezit în noi un anumit interes pentru lectură. Înainte citeam doar cărţi impuse de profesori, din obligaţia pe care o are elevul faţă de şcoală,totul intr-un mod obiectiv. Credem că mai sunt şi mulţi alţii care au procedat şi încă procedează la fel, care nu ştiu, nu cunosc adevărata esenţă/valoare pe care o deţine o carte. Frumuseţea acestor cărti ne-a deschis o poartă spre lectură/plăcerea de a citi.
Mihail Sebastian urmăreşte în opera sa formarea intelectuală şi sufletească a eroilor; cuprinde trecerea de la copilărie la adolescenţă, momente de criza psihologică.
Romanul "Accidentul"(1) se deschide cu imaginea în plină stradă a unei tinere doamne, pe nume Nora, trântită în zăpadă în urma unui stupid accident de tramvai. Înconjurată de un grup de trecători curioşi, victima se adresează unuia dintre aceştia, care o ajută să se ridice şi o însoţeşte pană acasă, ea având piciorul drept fracturat. Cei doi ajung să păstreze legătura. De aici începe relatarea unei frumoase şi intresante poveşti, la început a uneia de iubire/afecţiune şi nu a celor doi, Nora si Paul, după cum cred că vă imaginaţi, ci a avocatului Paul cu pictoriţa Ann. Eroul trăieşte epilogul iubirii şi geloziei faţă de persoana iubita, într-o stare de blazare şi indiferenţă aparente, ce au rădăcini dureroase in mediul vital, înclinând spre sinucidere. În această stare sufletească o cunoaste pe Nora, care are şi ea aceeaşi dorinţă de protejare a bărbatului, dorinţă ce depăşeşte eroticul.
Este de-a dreptul interesant cum Paul, reuşeşte să iasă din vechiul stil de viaţă, din permanenta stare de indiferenţă, de melancolie de pană atunci, fără speranţe de supravieţuire. Ajunge să-i fie schimbată viaţa radical, "să-l scoată din manii şi din idei fixe".
Citind veţi putea afla răspunsul/ "medicamentul"care l-a vindecat şi care i-a redat plăcerea de a trăi, de a accepta viaţa aşa cum e ea, cu bune şi rele.
"Accidentul" în fond, este un poem al sufletului unui intelectual complexat, ce işi vindecă nostalgiile cognitive si erotice...

"Oraşul cu salcami" (2) este o încercare de a refabula primele iubiri, raporturile psihologice ce se stabilesc între eternii: Paul şi Adriana. În prima parte a romanului este descris oraşul cu salcami, oraşul D... , unde eroina principală, Adriana Donciu, se îndrăgosteşte de vărul ei Paul Mlădoianu. Acesta nu peste mult timp pleacă la Bucureşti şi îşi vede de viaţa lui, căsătorindu-se cu Lucreţia Ginulescu. La fel si Adriana işi începe o nouă viaţă alături de Gelu, însă relaţia lor nu a durat aşa de mult, gândul ei fiind mereu la Paul. După ce fiecare îşi trăieşte drama alături de persoanele nepotrivite, cei doi Paul şi Adriana se reîntâlnesc in oraşul D... . Urmează o căsnicie frumoasă/fericită.
Romanul are un final fericit, dragostea triumfând.

2006-11-16T02:07:00.000-08:00

CRIZA LECTURII ÎN VIAŢA ADOLESCENŢILOR

2006-11-16T01:09:00.000-08:00

"Cărţile sunt prietenii cei mai liniştiţi şi constanţi, consilierii cei mai accesibili şi înţelepţi şi profesorii cu cea mai multă răbdare." (Charles W.Eliot, Viaţă fericită).
Cărţile au reprezentat, timp de sute de ani, singurele modalităţi de transmitere a unor informaţii, evoluţia lor reflectând evoluţia tehnologică a omenirii. Cu toate acestea, ele sunt înlăturate de către actualii adolescenţi în favoarea noilor mijloace de informare mult mai captivante şi mai uşor de parcurs (internetul, presa, TV, radio). Astfel cărţile au intrat intr-o nouă etapă evolutivă - cartea electronică, sau e-cartea - care reprezintă o versiune digitală a unei lucrări, versiune ce poate fi vizualizată fie prin intermediul unui calculator, fie prin intermediul altor dispozitive compatibile. Este deja destul de clar că e-cărţile reprezintă viitorul conceptului de "carte" şi că, la un moment dat, “cărţile de hârtie” vor fi privite ca nişte curiozităţi, ca nişte obiecte de anticariat. Evident, acest moment este încă foarte departe în viitor, dar se pot observa deja semnele sale prevestitoare. Alte motive care îi împiedică pe tineri să citească ar mai fi preţul şi volumul cărţilor sau lipsa timpului.