
Seara zilei de 24 februarie am petrecut-o împreună cu colegii de clasă, dar şi cei din a XI-a C, D şi F, într-un mod plăcut,totodată şi util la Casa Pogor. Începând cu ora 17:00 a fost pusă în scenă piesa de teatru Chitiţa în pronvinţie scrisă de Vasile Alecsandri, însă cu mici modificări facute la opera-mamă, astfel devenind actul creaţiei personale al regizorului Ovidiu Lazăr. Ce-i drept, aceasta ieşire "spre a ne cultiva/ culturaliza" a fost făcută sub îndrumarea doamnei profesor Elena Mănucă şi într-adevăr a meritat.
Spectacolul a bruscat orizontul de aşteptare al tuturor. A fost extraordinară capacitatea regizorului, dar mai ales a actorului de a menţine auditoriul curios, interesat, "treaz" pana la final. Ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost uşurinţa trecerii de la un personaj la altul (actorul a interpretat şase roluri), dar şi a trecerii/ transpunerii de la piesa de teatru, care se juca in momentul respectiv, la filmul care se proiecta pe pânza imaculată. Deasemenea, decorul a fost bine ales, scena fiind plină de "bobiţe" de polistiren, reprezentând "fulgii de nea", simbol al anotimpului în care ne aflam. În spatele acestui spectacol a lucrat o întreagă echipă, s-a gândit la unison, fapt care s-a şi văzut, piesa dovedindu-se a fi de o mare valoare. Cât despre Petrică Ciubotaru, actorul a pornit în căutarea autorului şi a personajelor pe care vroia să le prezinte. S-a încercat ca Alecsandri să nu fie un subiect de teză, s-a renunţat şi la arhaisme.
Nu la mai mult de o săptămână şi anume pe 4 martie, am participat la o dezbatere în care i-am avut ca invitaţi pe aceiaşi Ovidiu Lazăr şi Petrică Ciubotaru, dezbatere care a avut loc pe baza vizionării spectacolului şi a lecturării textelor lui Alecsandri- relaţia dintre efectul de lectură şi efectul de spectacol.
"Suntem bogaţi, ne putem considera o naţiune bogată cu V.Alecsandri, I.Creangă, M.Eminescu. Vasile Alecsandri este cel care păstoreşte Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, un titan care ne-a exprimat absolut toate valorile de care dispunea si a creat întotdeauna o stare de echilibru în ceea ce a scris" afirma regizorul Ovidiu Lazăr.