Acum 2 săptămâni doamna profesor Elena Mănucă ne-a prezentat nişte oferte curriculare-evenimente culturale. După mai multe alegeri şi renunţări/răzgândiri mi-am propus să mă duc cu încă vreo 9 colegi la spectacolul Harap-Alb ce avea să fie jucat pe data de 23 aprilie la Sala Studio a Teatrului Naţional, regizat de Dana şi Emil Coşeru. Înainte de a vedea spectacolul aveam deja o imagine despre cum se va desfăşura fiindcă citisem şi studiasem textul la şcoală. Mă aşteptam la mici schimbări, însă ceea ce ni s-a dat să vedem a fost peste aşteptările noastre, Harap-Alb în variantă modernă. Cei 13 studenţi, novici în actorie, dintre care 4 băieţi şi 9 fete au plimbat ochii publicului în toate colţurile sălii. Dinamici, frumoşi, plini de viaţă, şi-a intrat fiecare foarte bine în rol, piesa înregistrând un mare succes. Interesant a fost deasemenea fondul muzical, melodiile special alese pentru unele secvenţe, una care mi-a rămas încă vie în minte este cea a lui Snaps- I've got the power, pusă în momentul în care spânul a devenit stăpân, iar fiul de împărat, slugă, cerându-i toate bunurile care le avea la el: medalionul de la gât, banii, cureaua (care o săruta cu pasiune şi o arăta publicului, aşa cum fac boxeurii la câştigarea unei centuri), inclusiv telefonul mobil.
Sala a fost simplu pregătită, însă foarte bine gândit ,decorul a fost făcut de însuşi cele 13 personaje: pomii+ pomul cu mere de aur (formaţi din câte trei persoane cu mâinile sus ridicate şi îndreptate în toate direcţiile), fântâna ( formată din 5-6 persoane care se ţineau de după braţ, ca într-o horă), etc. Mai târziu prezenţa celor 5 personaje hilare a stârnit râsul în întreaga sală. Fiecare avea la el diferite simboluri care îi reprezentau numele: Gerilă(fular, fes), Flămânzilă(purta în cap o plasă de care erau agăţaţi covrigi), Setilă(avea la gât o sticluţă iar la şold o pâlnie), Ochilă(binenţeles cu cel de-al treilea ochi prins pe frunte) şi Păsări-Lăţi-Lungilă(personaj=fată, destul de înaltă, poate chiar voinică, cu fel de fel de pene şi puişori de pluş agăţaţi de haine).
Ar mai fi multe de spus , a fost într-adevăr o nouă experienţă, am rămas plăcut surprinsă de spectacol. Păcat că nu au mers şi ceilalţi colegi, cu siguranţă ar fi fost şi ei la fel de încântaţi.